Mai deunazi, cand ii povesteam unui prieten toate pataniile de mai jos (prostiile cu asa-zisul criminal care-mi pandeste nimicurile), s-a ridicat de la masa si dandu-mi o pereche de palme mi-a intors spatele somandu-ma sa ma pun pe picioare cat mai repede posibil.Am ramas zambind fericit, uitandu-ma cu recunostinta cum se indeparta elegant si rece. Decis si inconturnabil.
Ce s-o fi intamplat oare cu palmele? Cine le-o fi confiscat? Cum de nu mai putem gandi decat in pumni? Suntem fricosi, isterici si cu pumnii stransi. Unde-i generozitatea unei palme deschise? Unde-i mangaierea ferma a unei alonje sincere si demonstrative? Da. Inainte de orice, demonstrative.Nu corectionale.
Pentru ca imi siluiesti printiipile si experimentezi metode noi de sadism infantil cu limitele tolerantei mele, pentru ca nu-mi dai de ales, iti dau palme. Te plesnesc de nu te vezi.Si plec. Nu ma intereseaza sa-ti bag mintile-n cap cu pumnii, ci doar sa-ti atrag atentia intr-un mod ferm si necesar-tactil asupra vulnerabilitatii la care te expui acceptand sa fii prost, cand poate ca ai putea sa faci ceva pentru a demonstra contrariul.Nu vreau sa-ti rectific sarmul sau simetriile fetei, ci doar sa-ti bat obrazul.
Wednesday
Thursday
panditi de crima
De cand avem toti bani sa platim cablu, rezolvam crime in pas cu mega-inteligentii baieti sau genialoidele sexoase din serialele de profil.Suntem experti in terminologii si ascutiti in intuitii. Precisi in detalii si complexi in perspective.
Dar mai mult decat orice altceva suntem constienti de faptul ca exista un criminal pentru fiecare dintre noi. Acolo, undeva in umbra gangului, sub becul chior din casa scarii. Este cineva care vrea ceva de la noi. Ne vaneaza suflul, beregata, ultimul part tras de frica. Si pe mine, Sacha Iacob, ma pandeste un psihopat, printre blocurile gri din cartier, pe langa geamurile verzi-albastre de la birou. Se prelinge printre masini si-mi fenteaza senzatiile. Uneori seara, imi intra-n apartament si lipindu-si fata de usa baii-mi asculta-miroase cadenta ritmurilor biologice. Dupa care, doar cu o fractiune de secunda inainte de a-l surprinde, dispare subit in necunoscut. Lasa doar mici semne prin care-mi da de inteles ca e in control total : imi intoarce invers un servetel, imi spala un pahar, imi pune o furculita in suportul destinat lingurilor - asta ma scoate cel mai tare din sarite. Sau imi strecoara “Povestea pulii” intre Patericuri si pe Bukowski (Charles) pe raftul lui Goethe. Uneori cand lipsesc tot week-end-ul, da cu aspiratorul si-mi uda florile.Din cand in cand dispare fara urma semn ca s-a mai terminat un sezon.
Pana la urma sunt si eu, ca toti ceilalti, inevitabil trezit la o realitate ceva mai putin sangeroasa al carui personaj principal par a fi.
Dar mai mult decat orice altceva suntem constienti de faptul ca exista un criminal pentru fiecare dintre noi. Acolo, undeva in umbra gangului, sub becul chior din casa scarii. Este cineva care vrea ceva de la noi. Ne vaneaza suflul, beregata, ultimul part tras de frica. Si pe mine, Sacha Iacob, ma pandeste un psihopat, printre blocurile gri din cartier, pe langa geamurile verzi-albastre de la birou. Se prelinge printre masini si-mi fenteaza senzatiile. Uneori seara, imi intra-n apartament si lipindu-si fata de usa baii-mi asculta-miroase cadenta ritmurilor biologice. Dupa care, doar cu o fractiune de secunda inainte de a-l surprinde, dispare subit in necunoscut. Lasa doar mici semne prin care-mi da de inteles ca e in control total : imi intoarce invers un servetel, imi spala un pahar, imi pune o furculita in suportul destinat lingurilor - asta ma scoate cel mai tare din sarite. Sau imi strecoara “Povestea pulii” intre Patericuri si pe Bukowski (Charles) pe raftul lui Goethe. Uneori cand lipsesc tot week-end-ul, da cu aspiratorul si-mi uda florile.Din cand in cand dispare fara urma semn ca s-a mai terminat un sezon.
Pana la urma sunt si eu, ca toti ceilalti, inevitabil trezit la o realitate ceva mai putin sangeroasa al carui personaj principal par a fi.
Monday
conspiratiuni si subterane
Discutam incrucisat fandacsiile vremurilor. Ne dezbatem induiosati ipohondriile.Noxele si e-urile.Lipida suculenta si glucida vicleana. Frigurile porcilor, frisoanele gainilor si damblaua vacii.Tusea gastii si entorsele ratelor.Guturaiul oii si alzheimerul curcanului.Delirul spasmodic si inmucosat al intregului regn.
Nimic nu se compara insa, cand iesi la o terasa, cu peroratiile despre sobolanii care colcaie pe si printre cutiile de bere.Isi tarasc anusurile lor umflate de-a lungul si de-a latul dozelor.Isi prind coaiele-n cheita si speriati si le rod singuri pentru a scapa din stransoare si a ne infecta pe noi cu sucurile lor mizerabile.
Bine, e clar ca sobolanul nu-i decat o unealta a masonilor care controleaza pietele de fmcg-uri si medicamente. De fapt, situatia este cu mult mai complexa decat transpare la o prima vedere. Rozatoarele sunt crescute si dresate in mod special pentru astfel de activitati subversive.Sunt, chiar, mai multe categorii fiecareia dintre ele inoculandu-i-se cate un comportament aparte.
Avem, de exemplu, sobolanii betivi care-si cauta cu disperare doza de alcool, adulmecand indelung incheieturile, crapaturile, denivelarile (a)realului in care sunt aruncati. Umezesc, ling si imbaloseaza tot. Isi freaca mucii de asperitati si-si rup dintii-n tabla. Incercanati si nevricosi le tremura cozile si le palpita ficatu-n gat de sete. Intr-un final se retrag frustrati sa miroasa capacele aruncate pe jos. Au rata cea mai mare de capturare / ucidere deoarece nu de putine ori lesina de pofta printre cutii fiind astfel prinsi si casapiti de catre alte specii.
O alta categorie este cea a priapicilor. Atent selectati in functie de dimensiuni si rezistenta. Tinuti la izolare, in carantine indelungate. Doar ei si cutiile de bere. Antrenati sa-si frece indelung genitalele in mod special de zona critica de impact si sa-si dea drumul pe cheita. Frustrati ca nu o pot patrunde, dau cu stoiu-n tabla ca rama-n zid dezvoltandu-si madulare tip dalta neobisnuit de musculoase. Niciodata, insa, indeajuns de invartosate pentru a deschide dozele. Doar cat sa decida aroma finala a fiecarei beri in parte.
Toate ni se pregatesc si ne sunt livrate cu sange rece de catre absconsul preapotent guvern mondial.
Nu ne ramane decat sa ne inecam amarul in bere.
Nimic nu se compara insa, cand iesi la o terasa, cu peroratiile despre sobolanii care colcaie pe si printre cutiile de bere.Isi tarasc anusurile lor umflate de-a lungul si de-a latul dozelor.Isi prind coaiele-n cheita si speriati si le rod singuri pentru a scapa din stransoare si a ne infecta pe noi cu sucurile lor mizerabile.
Bine, e clar ca sobolanul nu-i decat o unealta a masonilor care controleaza pietele de fmcg-uri si medicamente. De fapt, situatia este cu mult mai complexa decat transpare la o prima vedere. Rozatoarele sunt crescute si dresate in mod special pentru astfel de activitati subversive.Sunt, chiar, mai multe categorii fiecareia dintre ele inoculandu-i-se cate un comportament aparte.
Avem, de exemplu, sobolanii betivi care-si cauta cu disperare doza de alcool, adulmecand indelung incheieturile, crapaturile, denivelarile (a)realului in care sunt aruncati. Umezesc, ling si imbaloseaza tot. Isi freaca mucii de asperitati si-si rup dintii-n tabla. Incercanati si nevricosi le tremura cozile si le palpita ficatu-n gat de sete. Intr-un final se retrag frustrati sa miroasa capacele aruncate pe jos. Au rata cea mai mare de capturare / ucidere deoarece nu de putine ori lesina de pofta printre cutii fiind astfel prinsi si casapiti de catre alte specii.
O alta categorie este cea a priapicilor. Atent selectati in functie de dimensiuni si rezistenta. Tinuti la izolare, in carantine indelungate. Doar ei si cutiile de bere. Antrenati sa-si frece indelung genitalele in mod special de zona critica de impact si sa-si dea drumul pe cheita. Frustrati ca nu o pot patrunde, dau cu stoiu-n tabla ca rama-n zid dezvoltandu-si madulare tip dalta neobisnuit de musculoase. Niciodata, insa, indeajuns de invartosate pentru a deschide dozele. Doar cat sa decida aroma finala a fiecarei beri in parte.
Toate ni se pregatesc si ne sunt livrate cu sange rece de catre absconsul preapotent guvern mondial.
Nu ne ramane decat sa ne inecam amarul in bere.
era racita
Era racita.O femeie racita.. O femeie frumoasa racita este dovada unei fraude, a unei maniplulari.Este marturia unei masti. Cu pielea iritata, inrosita, descuamandu-se. Cu mirosul iute-fierbinte al axilelor, cu toate glandele surescitate, innebunite de senzatiile mizere ale carnii din spatele acelei superbe orientari a dermei. O femeie frumoasa incinsa, rapita insa si de ultima urma de erotism, de sexualitate. Cu cerul gurii uscat, mirosind numai a ceaiuri si antibiotice. Cleiul auriu din interiorul urechii ei delicate. O femeie care, de fapt, nu-mi inspira atat fragilitate, cat acute isterii ale unor umori labile cu mult mai putin tangibile si in acelasi timp tratabile decat mizera si frauduloasa lor expresie corporala. Un viol minutios, indelung al propriei fiinte.Un viol organizat, de gasca.O futere fortata, generalizata in care fiecare organ isi revendica si adjudeca in acelasi timp dreptul exclusiv al erectabilitatii unei maciuci.Un fel de autoerotism maladiv, realizabil numai prin boala.Toate pulsurile ei, care o tin in viata, care-i decanteaza substantele care-o alcatuiesc, geloase pe propriul invelis.Avide in a-l cotropi. Ea – terenul atator revendicari.Delimitatul spatiu al atator pofte.
Nu am intrat niciodata in astfel de competitii.
Nu am intrat niciodata in astfel de competitii.
Subscribe to:
Posts (Atom)