Era racita.O femeie racita.. O femeie frumoasa racita este dovada unei fraude, a unei maniplulari.Este marturia unei masti. Cu pielea iritata, inrosita, descuamandu-se. Cu mirosul iute-fierbinte al axilelor, cu toate glandele surescitate, innebunite de senzatiile mizere ale carnii din spatele acelei superbe orientari a dermei. O femeie frumoasa incinsa, rapita insa si de ultima urma de erotism, de sexualitate. Cu cerul gurii uscat, mirosind numai a ceaiuri si antibiotice. Cleiul auriu din interiorul urechii ei delicate. O femeie care, de fapt, nu-mi inspira atat fragilitate, cat acute isterii ale unor umori labile cu mult mai putin tangibile si in acelasi timp tratabile decat mizera si frauduloasa lor expresie corporala. Un viol minutios, indelung al propriei fiinte.Un viol organizat, de gasca.O futere fortata, generalizata in care fiecare organ isi revendica si adjudeca in acelasi timp dreptul exclusiv al erectabilitatii unei maciuci.Un fel de autoerotism maladiv, realizabil numai prin boala.Toate pulsurile ei, care o tin in viata, care-i decanteaza substantele care-o alcatuiesc, geloase pe propriul invelis.Avide in a-l cotropi. Ea – terenul atator revendicari.Delimitatul spatiu al atator pofte.
Nu am intrat niciodata in astfel de competitii.