De cand avem toti bani sa platim cablu, rezolvam crime in pas cu mega-inteligentii baieti sau genialoidele sexoase din serialele de profil.Suntem experti in terminologii si ascutiti in intuitii. Precisi in detalii si complexi in perspective.
Dar mai mult decat orice altceva suntem constienti de faptul ca exista un criminal pentru fiecare dintre noi. Acolo, undeva in umbra gangului, sub becul chior din casa scarii. Este cineva care vrea ceva de la noi. Ne vaneaza suflul, beregata, ultimul part tras de frica. Si pe mine, Sacha Iacob, ma pandeste un psihopat, printre blocurile gri din cartier, pe langa geamurile verzi-albastre de la birou. Se prelinge printre masini si-mi fenteaza senzatiile. Uneori seara, imi intra-n apartament si lipindu-si fata de usa baii-mi asculta-miroase cadenta ritmurilor biologice. Dupa care, doar cu o fractiune de secunda inainte de a-l surprinde, dispare subit in necunoscut. Lasa doar mici semne prin care-mi da de inteles ca e in control total : imi intoarce invers un servetel, imi spala un pahar, imi pune o furculita in suportul destinat lingurilor - asta ma scoate cel mai tare din sarite. Sau imi strecoara “Povestea pulii” intre Patericuri si pe Bukowski (Charles) pe raftul lui Goethe. Uneori cand lipsesc tot week-end-ul, da cu aspiratorul si-mi uda florile.Din cand in cand dispare fara urma semn ca s-a mai terminat un sezon.
Pana la urma sunt si eu, ca toti ceilalti, inevitabil trezit la o realitate ceva mai putin sangeroasa al carui personaj principal par a fi.