variante

Nu prea stiu cum ar putea fi mai bine..

In somn? Pare a fi o varianta rezonabila dar in acelasi timp total frustranta. Fara sa am idee de ce mi se intampla. Adica..Sa fim seriosi. O data in viata ai ocazia sa dai coltul si fix atunci se intampla sa dormi. O data in viata trece pe la tine garantat fatalul Pisi-mic-si-sangeros iar tu visezi cine stie ce reducere la plasme sau te storci de adrenalina in vreo alergatura cu monstri sterili. Iti dormi singura ocazie in care ai putea sa-i admiri profilul, sa-i prinzi conturul, sa mori cu ea de gat, cum se zice. Oricum te rezolva, intelegi? Oricum nu scapi.

Intr-un accident? Mda..Pare a fi o varianta din ce in ce mai plauzibila. Dar parca totusi destul de penibila.Vasazica ti s-a intamplat.. accidental. Marea trecere. Ca si cum ti s-ar fi pus piedica.Fara sa stii ce te loveste. De cele mai multe ori din decizia altor imbecili ceva mai nerabdatori si stupizi decat tine.Poate inca nu terminasesi ceva de facut. Poate ca nu aveai bani pusi deoparte pentru ardere sau papa-la-viermi.Pentru popi. Sa manance si ei o paine de pe urma mortii tale. E delicioasa chestia asta! Adica si daca ai fost un pacatos ros de patimi care-si va rupe noada de fundul iadului tot trebuie sa le dai partea lor ca sa-ti cante ceva acolo. Sa fim seriosi! Cati dintre voi chiar credeti ca meritati sa frecati menta prin rai? Cu adevarat? Dar asta e o alta discutie. Referitor la accidente..Rahat! Poate tocmai erai in drum spre a te sinucide si-ti da un tembel expirat toate planurile peste cap.In lumea de apoi ti se va spune : “Accidentalule”. Te vor arata cu degetul toti ingerii de sub luna, te vor alerga cu pietre toti demonii de prin cercuri. Vei fi si tu unul dintre nefericitii putoi ai eternului.

Chestia cu moartea eroica nu prea mai poate fi ok decat in filme. Nu ma vad, oricum, ducandu-ma sa crap pentru o asa-zisa cauza nobila a vreunui oligofren carismatic. Sau stiu eu..sa apar democratia. Nu stiu ce sa zic. Oricum, perspectiva de a fi imprastiat de o bomba sau nimerit de vreun glonte care sa nu-mi fie nici macar adresat, imi cam taie din ambat. Genul acesta de expirare ar intra mai mult in categoria cu accidentele. Doar ca aici tu esti idiotul de la inceput pana la sfarsit. Nu mai poti da vina pe altul, nici macar pe conjunctura.

A muri din dragoste. Ei uite aici o varianta periculos de bolnavicioasa. Ca un fel de zombi stors de energie, cu mintea blocata intr-un sfert de afect redundant, obsesiv. Un biet animal simtitor cu ratiunea franjuri. Cu moaca prelunga si plangacioasa. Cu creierasii infectati, virusati de o neincetat pendulatoriu-onanistica blocare sentimentala.
Un fel de ambalare la puncul mort. O incordare intru impotenta. In mod sigur printre cele mai fasaite modalitati de a o sterge in partea cealalta.

M-ar tenta o iesire calma, cu ochii deschisi. Din pacate trebuie sa astepti cam mult dupa ea. Indeajuns cat sa-ti cam piara curiozitatea. Indeajuns cat sa-ti doresti sa adormi si gata.

trenduri

Putem privi trendurile ca pe diverse manifestari culturale, o insiruire de inedite momente imaginative cu ecouri pe toate nivelurile vietii noastre sociale.Ca pe diferite modalitati de comunicare, semnalizare.Un soi de cautare continua a unui nou discurs prin care sa atragem atentia asupra noastra sau asupra unui lucru pe care dorim sa-l scoatem in evidenta.

Multi nu o fac decat din nevoia de a seduce.Devoratori de afectivitate, sublunare creaturi, blestemate sa poarte mereu o povara de gheata in jurul unui creier incins.Fiecare cu stilul sau propiu indus de catre altcineva.De la incercanati scheletici cu probleme de echilibru, la don juani si ciocioline de cariera toti confiscati de un singur ritual ciclic si steril.Pentru toti acestia trendul este moneda lor de schimb pe care o platesc pentru a se tine in actualitate.In moment.Vesnic tineri.Mereu contemporani.Etern reinventati.Ardenti utilizatori de semnificanti.De produse.De stiluri prin care sa se exprime la nivelul celor mai inalte terestre asteptari ale clipei.

Bine..putem alege sa nu-i demonizam si mentinandu-ne la cel mult un nivel temperat de condescendenta sau admiratie (depinde de perspectiva) sa ne bucuram, totusi, de pestrita si supra-dozata lor defilare.Parte din ei sunt fiinte aratoase, vesele in prima tinerete, de o gingasie aparte.Daca stau bine sa ma gandesc probabil ca singura pierdere serioasa pe care o poti avea stand cu / langa o astfel de persoana, in afara de bani, ar fi doar cea de timp.

Cum ramane insa cu cei care provoaca, intretin si mai apoi jertfesc exact acele trenduri pe care le-au nascut.Nu cu purtatorii, consumatorii ci cu cei care-si revendica drepturile de autor.Cei care-ti privesc acele pofte de care nu te credeai in stare, pana cand ajungi sa ti le accepti si sa le vezi in toata splendoarea lor. Esti chiar orbit de stralucirea nebanuitelor forme.
Acei oameni care pana la urma te ajuta sa constientizezi sa pui sub reflector si astfel sa vindeci / convertesti ascunse traume intunecate.Acesti magicieni care transforma sentimentul de vinovatie-n satisfactie; acesti artisti ai eufemismului.Invidiatii nostri publicitari.

Magicieni, artisti.Cu o armata de furnicute in spate.Care te masoara, te eticheteaza si te numara, te inseriaza.Aceasta fiind doar o divizie. S-o numim cat mai general de strategie.Pe urma esti aruncat in mijlocul unora dintre cele mai ciudate fiinte.Nu le-as numi chiar nefericite.Un fel de twisteri prinsi intre doua luni de calitati strict diferite, incercand mereu sa traduca intr-un limbaj inteligibil lucruri extraordinare la care ajung plecand de la realitati meschine.Treziti in mod periodic de prima categorie prin suave calcaie-n coaste sau parintesti scatoalce peste scafarliile fierbinti, fiintele plutesc inecate in vise de cartonase colorate si hai-ku-uri anoste dar geniale prin originalitatea lor mereu asemanatoare. Impreuna cu prima specie trebuie sa atinga un anumit segment de purtatori iar pentru asta trebuie sa gandeasca exact ca ei.Lucru in mod evident periculos, posibil alienant si prin urmare recunoscut si platit ca atare.

Unul dintre cele mai semnificative trenduri scoase din cand in cand de la naftalina imi pare a fi cel al intoarcerii / trimiterii la origine.In cautarea, redescoperirea propiei identitati.A persoanei din spatele individului. De obicei, insa, nu putem vorbi decat de nostalgii pavlovice si de nemurirea portofelului.Mai usor cu introspectiile / vivisectiile de constiinta in acest domeniu.Marea parte a speciei poate sa respire, manance si sa se inmulteasca fara astfel de realitati suparatoare.Eu sunt, de la un timp, un exemplu viu in acest sens.O (ma) iau ca pe o experienta..

De fapt nu este vorba decat de plonjarea intr-un nostalgic si sforaitor refugiu.Important, totusi este faptul ca aduce pe fetele mai putin sau mai mult pudrate / barbierite un zambet in colt de ochi cu sclipire de buza.Este un apel al brandului la memoria virtualului sau client si o recunoastere, in acelasi timp, a trecutului si implicit a identitatii acestuia.A unei identitati care se povesteste, deja.Este de povestit (nu de poveste).Pe vremea mea.Ce vremuri.Eh, alte vremuri.Recunoasterea, tributul unei memorii provoaca afinitate daca nu chiar fidelitate.Ne recunoastem reciproc.Ne sprijinim unul pe celalalt si ne supravietuim. Am crescut impreuna si vom ramane astfel pana ce piata ne va desparti.


Pana la urma cred ca putem vorbi, de fapt, de o industrie a stimularii balei consumatorului.Mereu la panda pentru a tine numarul picaturilor, a le testa consistenta. Cu sfantul bici al trendului pe papila gustativa.Cu burghiul.Prinsa-n menghina explicit inghinala a tentatiilor.Forata, dinamitata, silita sa-si priveasca menirea-n fata, pusa-n fata proprie-i meniri primordiale, papila, de obicei, cedeaza - dintr-un amestec de pofta si autocompatimire; cat poate oare si organu’ sa reziste? – si scapa magica bala.

Manifestatie simptomatica si simpatetica , metafora si eufemism, bala desenezea sibilinice rune crapate in colturile buzelor la atingerea cu realitatea.Pofta.
Cand vorbesc cu iubita mea inghit in sec pentru a nu-i arata cat de mult o iubesc.Pentru a impiedica pofta sa-mi infloreasca in colturile gurii.

Dar pana la urma pana cand poti inghiti in sec?Mai ales daca de cele mai multe ori nu trebuie decat sa intinzi mana pentru a-ti da satisfactie.Bine, de retinut a nu o intinde goala.A se cufunda adanc in interiorul a ceva ce-ti apartine si a plati pretul corect, pe masura asteptarilor.Pentru ca meriti.Pentru ca poti.Tu decizi.

Mai greu este prima data dar avand in vedere faptul ca papila este un organ vesnic flamand, avid, mereu regenerativ eforturile stimularii ei dau rezultate bune pe termen lung provocand, reiterand mereu clasica bala primordiala.

cu oaresce patos..

Dragii mei concetateni. Onorabilii mei concitadini. Respectabilii mei vecini.
Ce s-ar face ei oare daca totul nu ar fi atat de complicat? Atat de ocolitor-permisiv.

De la humanoidul abrutizat care te scuipa din mersul loganului sau a mertanului, pe ritm de manele, pana la eternii decrepiti de pe sticla. Astia cum ar reusi sa-si duca zilele?

Clientul needucat care cere, in nestiinta de cauza, lucruri absurde in defavoarea propriei companii. Pentru ca plateste. Tampiteii din jurul lui care-i ling instinctiv, compulsiv si neconditionat dejectiile.

Aceasta limba vesnic ratacita-n scarna.Aceasta zglobie si insatiabila scatofilie.Aceasta coloana vertebrala etern deselata.Fiinte abrutizate, morboase cu maduva putrida; lipsite de os. Acel os care sa le asigure minima erectabilitate necesara unei civilitati elementare.

Nu au os.

o perceptie

Domnisoara avea intotdeauna ceva de demonstrat. Iar eu eram mereu mai mult decat interesat de micile ei expuneri.Facute, cateodata, cu incetinitorul.Ca efectele unui anumit fel de potiune rarisima furata dintr-un laborator celest, strict limitata cantitativ, limitativ masurabila la doar cateva shoot-uri pe metru cub de perceptie. Uitandu-se direct in ochii mei – unghi din care o puteam observa in intreaga ei splendoare nuda, reala de o luminozitate orbitoare.Toate acele forme perfect delimitate de deconstructia mea sinestezica. In ochii mei era perfecta, prin urmare. In privirea mea coborata asupra ei, in atentia mea indreptata asupra ei.
Cu alte cuvinte, imi era in fiecare zi – in sensul de a exista in cel mai inalt grad de realitate.

Nimicuri pe langa gesturile care aveau sa urmeze si nu puteau sa lipseasca.Din urma.De pe urma. Ca un fel de reflexii.Inevitabile. Senzatii ce aduc aminte de o familiaritate niciodata de regasit printre respiratiile acestei lumi.Dar totusi recognoscibile. Ca un fel de sinapsa catre ceva care nu se vede. Nu poate fi observat dar exista pentru ca-ti da sens.

Micile gesturi. De genul intinde-te catre mine. Ea. Parul ei prins intr-o gravitatie usor senzoriala.

dragul meu prieten

Imi suport cu greu fericirea. Mi-o car ca pe o cruce, mi-o accept, deocamdata, ca pe un destin. Ma simt usor, vesel, naiv si neajutorat.
Mereu tentat sa inchei. Sa pun o data punct. Sa-mi revin.

speciile

Sunt peste tot.Isi plimba carcasele si isi disemineaza putorile pe la colturile strazilor, in intersectii, prin cladiri. Nu scapa o ocazie de a-si freca trupurile de viata ta.Oricat de mica si neinsemnata ai incerca sa ti-o alegi. Oricat de puternic ai fi reusit sa te construiesti. Ele vor fi mereu acolo, asteptandu-te. Amusinand curentii de aer incarcati cu praf ai orasului. Batand in tevile apartamentului de langa tine sau cantandu-si mizeriile in cel de deasupra ta. Derulandu-si larg si zgomotos behaiturile. Topaindu-si poftele. Te vor urmari pana in adancul lucrurilor celor mai intime.Inchise, pana la un anumit nivel si tie. Iti vor sari in vise si-ti vor tranti usile, iti vor calca in copite linistile si te vor arunca in trezia secondata de ritmurile sonore ale vietii lor pestilentiale, umpluta pana la refuz cu scarna.Duhnind a gol.

Speciile, dragul meu copil, vor fi mereu prezente pe drumurile tale. Va trebui sa te obisnuiesti cu prezenta lor. Va trebui sa te lupti cu ele. Va trebui sa te obisnuiesti a te lupta mereu cu ele.Multora dintre ele vei ajunge sa le datorezi lucruri.Bani. Va trebui sa nu obosesti niciodata, dragul meu copil. Pe multe le vei lua cu buna-credinta drept modele.Pe multe le vei iubi, poate. Parte din ele se vor lipi de tine, isi vor lega destine de corpul tau. Blesteme de destinul tau. Vei fi singur si de multe ori vei alege de bunavoie sa li te supui, inchini.Uneori.Nu te intreba niciodata de ce.

Pastreaza-ti intotdeauna ritmul.Respira. Nu uita sa respiri.Oricat de urat mirositoare ar fi specia de langa tine. Invata sa expiri in momentul in care treci pe langa una pe strada. Pentru a-I evita, pe cat posibil, mirosul.Pentru a nu inspira acelasi aer cu ea. Trage repede, din timp, cat mai mult oxigen in piept si porneste sa expiri usor, dozat, inca inainte de a ajunge in dreptul ei. Continua-ti suflul pana dupa ce vei trece cu minim doi metri de ea, in sens opus. Nu e asa mult, sunt doar vreo doi pasi.Nu-i intoarce niciodata si celalalt obraz in cazul in care te loveste. Nu uita ca nu esti Hristos. E important acest lucru. Daca poti, calc-o in picioare, distruge-o intr-o asa masura incat sa nu mai poata face rau si altcuiva, pentru un timp.Daca n-o poti calca atunci in picioare tine-o minte si nu-i ramane dator.Asta doar in cazul in care nu poti s-o uiti, totusi.Sau s-o ierti. Vezi insa ca nu-I usor sa ierti.Cu adevarat. Mai bine tii minte.

Iti voi face o confesiune.Astazi am prins una dintre ele. A trebuit, de fapt, sa se lase prinsa, sa cedeze dupa o perioada in care a vrut sa ma ingenuncheze, sa ma reduca la nimic.Ii topesc viata, incet de cateva ore bune.Si inca nu am de gand sa-I dau drumul. Ii voi arde suflul si-i voi petrece zilele.O voi face cu scarba si incrancenare chiar daca voi risca sa devin una cu trista ei substanta.Chiar daca la sfarsit voi bantui si eu strazile, intersectiile.Voi spulbera visele unor copii inca dragi, asa ca tine.

contingent

Ma rupe contingentu`n freza. Ma prinde prin toate colturile si-mi siluieste ingenuitatile. Incerc mereu o fofilare discreta, o absorbire in indiferent, dar nu-mi iese. Imi ia urma si-mi dibuie contururile fara drept de apel.

Sunt confiscat de perplex, in cautarea unor dumiriri pertinente. Mi se servesc doar realitati subintelese. Partial argumentate. Nu arareori debile, fragile in fibra, confuze in justificare.

Sunt inconjurat de oameni care stiu. Le stiu pe toate. De oameni mari. Treziti brusc in responsabilitati imuabile. Sustrasi dureros din razgaiala unor pubertati intarziate. Maturizati indecis peste noapte sau de la luna la luna de oportunitati neplanificate sau rate la banci. Stupefiati de realismul unui prezervativ spart sau a unei pilule contraceptive uitate. Parasutati in mijlocul unei vieti pe care o vor numi, din acel moment inainte, a lor.

Fara nici un punct de reper in afara unor generatii anterioare intim pervertite de prea-justificata, dar nemeritata noastra istorie. A unor generatii sleite de complex si falsa identitate. Ireversibil frustrate de neputinte si ignoranta. Avand mereu in maneca un compromis sau o scuza. Neasumandu-si nimic, dar pretinzand totul. Parintii nostri. Nu toti, fireste. Ai mei in mod sigur da. Nu judec pe nimeni. Observ doar.Aschiile nu au cum sa sara niciodata atat de departe de trunchi pe cat ne-am dori unii si altii.

Sunt aici insa si nu am de gand sa plec nicaieri. Este dreptul meu sa supravietuiesc acestei provocari. Cu scurtele evadari de rigoare.

my pet

Am fost mereu atasat de aceasta prezenta parazitara.

Sunt dependent de permanenta, suflul ei.S-o privesc din cand in cand in ochi, sa-i simt mereu ghearele pe dinauntru.
Constantele ei devorari.Si puterea mea de regenerare.

Din cand in cand isi smiorcaie nelinistile. Isi imprastie emotiile mucilaginoase prin inlauntrurile mele aseptice.Incearca sa fie discreta.

Din cand in cand viseaza si realitatile mele sunt proiectate direct din cosmarurile ei transpirate. Din sudorile ei reci si acre. In jur mi se spune ca nu am una dintre cele mai bune zile. Nu prea pot contrazice pe nimeni.

Din cand in cand zambeste iar eu nu stiu ce dracu ar trebui sa fac cu mine insumi.Imi vine sa-i tin moaca numai in calcaie. Sa-i sparg zambetul de pe dinti. Ce faci taratura? Incerci sa ma iubesti si mie nu-mi spui nimic?

Din cand in cand naste mici monstruleti dragalasi cu ochii carpiti si boturile umede, pline de placenta. Ii ia rastimpuri interminabile sa-si revina, sa-si reprinda fortele. Rastimpuri in care priveste neputincioasa cum ii trag lacomi de tate, cum ii ling jucausi ochii.Cum i se cuibaresc lipiti de gat, intre mandibula si piept, ascultandu-i atenti jugulara. Pana-si regaseste suflul si se pune pe picioare.Moment in care-si devoreaza pe loc progeniturile. Fructe amare ale iubirii noastre vinovate. Fragile.

nu sunt

Nu sunt ceea ce se intelege indeobste printr-un baiat bun. Un om cumsecade. Cu toate ca a fost una dintre indraznelile mele secrete. Cu toate ca am avut exemplul unui om de-o probitate induiosator-neverosimila. Am renuntat definitiv, undeva in adolescenta aproximativ timpurie, cand a trebuit sa-mi accept unele evidente deja bine conturate.