Am fost mereu atasat de aceasta prezenta parazitara.
Sunt dependent de permanenta, suflul ei.S-o privesc din cand in cand in ochi, sa-i simt mereu ghearele pe dinauntru.
Constantele ei devorari.Si puterea mea de regenerare.
Din cand in cand isi smiorcaie nelinistile. Isi imprastie emotiile mucilaginoase prin inlauntrurile mele aseptice.Incearca sa fie discreta.
Din cand in cand viseaza si realitatile mele sunt proiectate direct din cosmarurile ei transpirate. Din sudorile ei reci si acre. In jur mi se spune ca nu am una dintre cele mai bune zile. Nu prea pot contrazice pe nimeni.
Din cand in cand zambeste iar eu nu stiu ce dracu ar trebui sa fac cu mine insumi.Imi vine sa-i tin moaca numai in calcaie. Sa-i sparg zambetul de pe dinti. Ce faci taratura? Incerci sa ma iubesti si mie nu-mi spui nimic?
Din cand in cand naste mici monstruleti dragalasi cu ochii carpiti si boturile umede, pline de placenta. Ii ia rastimpuri interminabile sa-si revina, sa-si reprinda fortele. Rastimpuri in care priveste neputincioasa cum ii trag lacomi de tate, cum ii ling jucausi ochii.Cum i se cuibaresc lipiti de gat, intre mandibula si piept, ascultandu-i atenti jugulara. Pana-si regaseste suflul si se pune pe picioare.Moment in care-si devoreaza pe loc progeniturile. Fructe amare ale iubirii noastre vinovate. Fragile.