Ma rupe contingentu`n freza. Ma prinde prin toate colturile si-mi siluieste ingenuitatile. Incerc mereu o fofilare discreta, o absorbire in indiferent, dar nu-mi iese. Imi ia urma si-mi dibuie contururile fara drept de apel.
Sunt confiscat de perplex, in cautarea unor dumiriri pertinente. Mi se servesc doar realitati subintelese. Partial argumentate. Nu arareori debile, fragile in fibra, confuze in justificare.
Sunt inconjurat de oameni care stiu. Le stiu pe toate. De oameni mari. Treziti brusc in responsabilitati imuabile. Sustrasi dureros din razgaiala unor pubertati intarziate. Maturizati indecis peste noapte sau de la luna la luna de oportunitati neplanificate sau rate la banci. Stupefiati de realismul unui prezervativ spart sau a unei pilule contraceptive uitate. Parasutati in mijlocul unei vieti pe care o vor numi, din acel moment inainte, a lor.
Fara nici un punct de reper in afara unor generatii anterioare intim pervertite de prea-justificata, dar nemeritata noastra istorie. A unor generatii sleite de complex si falsa identitate. Ireversibil frustrate de neputinte si ignoranta. Avand mereu in maneca un compromis sau o scuza. Neasumandu-si nimic, dar pretinzand totul. Parintii nostri. Nu toti, fireste. Ai mei in mod sigur da. Nu judec pe nimeni. Observ doar.Aschiile nu au cum sa sara niciodata atat de departe de trunchi pe cat ne-am dori unii si altii.
Sunt aici insa si nu am de gand sa plec nicaieri. Este dreptul meu sa supravietuiesc acestei provocari. Cu scurtele evadari de rigoare.