despre palme

Mai deunazi, cand ii povesteam unui prieten toate pataniile de mai jos (prostiile cu asa-zisul criminal care-mi pandeste nimicurile), s-a ridicat de la masa si dandu-mi o pereche de palme mi-a intors spatele somandu-ma sa ma pun pe picioare cat mai repede posibil.Am ramas zambind fericit, uitandu-ma cu recunostinta cum se indeparta elegant si rece. Decis si inconturnabil.

Ce s-o fi intamplat oare cu palmele? Cine le-o fi confiscat? Cum de nu mai putem gandi decat in pumni? Suntem fricosi, isterici si cu pumnii stransi. Unde-i generozitatea unei palme deschise? Unde-i mangaierea ferma a unei alonje sincere si demonstrative? Da. Inainte de orice, demonstrative.Nu corectionale.

Pentru ca imi siluiesti printiipile si experimentezi metode noi de sadism infantil cu limitele tolerantei mele, pentru ca nu-mi dai de ales, iti dau palme. Te plesnesc de nu te vezi.Si plec. Nu ma intereseaza sa-ti bag mintile-n cap cu pumnii, ci doar sa-ti atrag atentia intr-un mod ferm si necesar-tactil asupra vulnerabilitatii la care te expui acceptand sa fii prost, cand poate ca ai putea sa faci ceva pentru a demonstra contrariul.Nu vreau sa-ti rectific sarmul sau simetriile fetei, ci doar sa-ti bat obrazul.

panditi de crima

De cand avem toti bani sa platim cablu, rezolvam crime in pas cu mega-inteligentii baieti sau genialoidele sexoase din serialele de profil.Suntem experti in terminologii si ascutiti in intuitii. Precisi in detalii si complexi in perspective.

Dar mai mult decat orice altceva suntem constienti de faptul ca exista un criminal pentru fiecare dintre noi. Acolo, undeva in umbra gangului, sub becul chior din casa scarii. Este cineva care vrea ceva de la noi. Ne vaneaza suflul, beregata, ultimul part tras de frica. Si pe mine, Sacha Iacob, ma pandeste un psihopat, printre blocurile gri din cartier, pe langa geamurile verzi-albastre de la birou. Se prelinge printre masini si-mi fenteaza senzatiile. Uneori seara, imi intra-n apartament si lipindu-si fata de usa baii-mi asculta-miroase cadenta ritmurilor biologice. Dupa care, doar cu o fractiune de secunda inainte de a-l surprinde, dispare subit in necunoscut. Lasa doar mici semne prin care-mi da de inteles ca e in control total : imi intoarce invers un servetel, imi spala un pahar, imi pune o furculita in suportul destinat lingurilor - asta ma scoate cel mai tare din sarite. Sau imi strecoara “Povestea pulii” intre Patericuri si pe Bukowski (Charles) pe raftul lui Goethe. Uneori cand lipsesc tot week-end-ul, da cu aspiratorul si-mi uda florile.Din cand in cand dispare fara urma semn ca s-a mai terminat un sezon.

Pana la urma sunt si eu, ca toti ceilalti, inevitabil trezit la o realitate ceva mai putin sangeroasa al carui personaj principal par a fi.

conspiratiuni si subterane

Discutam incrucisat fandacsiile vremurilor. Ne dezbatem induiosati ipohondriile.Noxele si e-urile.Lipida suculenta si glucida vicleana. Frigurile porcilor, frisoanele gainilor si damblaua vacii.Tusea gastii si entorsele ratelor.Guturaiul oii si alzheimerul curcanului.Delirul spasmodic si inmucosat al intregului regn.

Nimic nu se compara insa, cand iesi la o terasa, cu peroratiile despre sobolanii care colcaie pe si printre cutiile de bere.Isi tarasc anusurile lor umflate de-a lungul si de-a latul dozelor.Isi prind coaiele-n cheita si speriati si le rod singuri pentru a scapa din stransoare si a ne infecta pe noi cu sucurile lor mizerabile.

Bine, e clar ca sobolanul nu-i decat o unealta a masonilor care controleaza pietele de fmcg-uri si medicamente. De fapt, situatia este cu mult mai complexa decat transpare la o prima vedere. Rozatoarele sunt crescute si dresate in mod special pentru astfel de activitati subversive.Sunt, chiar, mai multe categorii fiecareia dintre ele inoculandu-i-se cate un comportament aparte.

Avem, de exemplu, sobolanii betivi care-si cauta cu disperare doza de alcool, adulmecand indelung incheieturile, crapaturile, denivelarile (a)realului in care sunt aruncati. Umezesc, ling si imbaloseaza tot. Isi freaca mucii de asperitati si-si rup dintii-n tabla. Incercanati si nevricosi le tremura cozile si le palpita ficatu-n gat de sete. Intr-un final se retrag frustrati sa miroasa capacele aruncate pe jos. Au rata cea mai mare de capturare / ucidere deoarece nu de putine ori lesina de pofta printre cutii fiind astfel prinsi si casapiti de catre alte specii.

O alta categorie este cea a priapicilor. Atent selectati in functie de dimensiuni si rezistenta. Tinuti la izolare, in carantine indelungate. Doar ei si cutiile de bere. Antrenati sa-si frece indelung genitalele in mod special de zona critica de impact si sa-si dea drumul pe cheita. Frustrati ca nu o pot patrunde, dau cu stoiu-n tabla ca rama-n zid dezvoltandu-si madulare tip dalta neobisnuit de musculoase. Niciodata, insa, indeajuns de invartosate pentru a deschide dozele. Doar cat sa decida aroma finala a fiecarei beri in parte.

Toate ni se pregatesc si ne sunt livrate cu sange rece de catre absconsul preapotent guvern mondial.
Nu ne ramane decat sa ne inecam amarul in bere.

era racita

Era racita.O femeie racita.. O femeie frumoasa racita este dovada unei fraude, a unei maniplulari.Este marturia unei masti. Cu pielea iritata, inrosita, descuamandu-se. Cu mirosul iute-fierbinte al axilelor, cu toate glandele surescitate, innebunite de senzatiile mizere ale carnii din spatele acelei superbe orientari a dermei. O femeie frumoasa incinsa, rapita insa si de ultima urma de erotism, de sexualitate. Cu cerul gurii uscat, mirosind numai a ceaiuri si antibiotice. Cleiul auriu din interiorul urechii ei delicate. O femeie care, de fapt, nu-mi inspira atat fragilitate, cat acute isterii ale unor umori labile cu mult mai putin tangibile si in acelasi timp tratabile decat mizera si frauduloasa lor expresie corporala. Un viol minutios, indelung al propriei fiinte.Un viol organizat, de gasca.O futere fortata, generalizata in care fiecare organ isi revendica si adjudeca in acelasi timp dreptul exclusiv al erectabilitatii unei maciuci.Un fel de autoerotism maladiv, realizabil numai prin boala.Toate pulsurile ei, care o tin in viata, care-i decanteaza substantele care-o alcatuiesc, geloase pe propriul invelis.Avide in a-l cotropi. Ea – terenul atator revendicari.Delimitatul spatiu al atator pofte.
Nu am intrat niciodata in astfel de competitii.

melteanul invartosat

Se plasase strategic si erect in fata mea. Chel si supraponderal, flasc in fibre si putred in respiratii. Isi adunase toate pliurile incruntarii lui confuze pe jumatatea unui centimetru de frunte asudat si lucios ca un lebar.

Semana cu un hemoroid uns cu wasabi. Noduros si intins. Diform si dureros, abia iesit dintr-un cur nespalat de cinci zile.

Gafaia déjà dupa efortul de a se fi dat jos din masina, induiosandu-ma pana la voma cu damful lui pestilential. Mai avea un pic si-si varsa sucurile gastrice in fata mea dar tinea mortis sa ma intimideze. Nu-mi dau seama nici acum exact de ce, dar clar este ca,dintr-o data, m-au podidit lacrimile.M-am smiorcait ca un puta, ca un sensibil debilitat, ca un eunuc sfielnic. M-am inmucosat tot in fata apendicului dorsal. Acum.. omul luat prin suprindere a alunecat cumva indecis printre umori. Parca i se incretise si mai tare lebarul. I-au trecut doua licariri prin cornee. Una de mila si cealalta de satisfactie. In orice caz, reactia mea l-a facut sa prinda curaj si apropiindu-se, sa-mi aplice un pumn in burta suierandu-mi parinteste ca sunt un cacacios.

Cine dracu l-o fi pus sa pomeneasca olfactiva vocabula “cacacios”! Amintiri mirositor-dureroase, nechemate de atat amar de timp pe nume, mi-au strapuns inconstientul si s-au inspuzit partaitoare prin cognitia mea inrusinata.Inca si acum imi mai aduceam aminte pana-n amanunt de ultima mea auto-fecalizare. De fierbinteala si consistenta ei, de lenta dar hotarata alunecare gravitationala pe cracul pantalonilor. Plus ca am scapat si “numarul 1” cum se zice acum. Ma paraseau toate cu parturi si surle, fierbinti si putitoare, iar eu nu puteam decat sa asist neputincios si mortificat déjà de umilintele care nu au intarziat sa curga din toate partile. Eram intr-o grupa destul de numeroasa la gradinita..

Sunt zvelt. Vanos si ambiguu in aparente. Ma misc cu usurinta si ma dozez neasteptat. Ma camuflez strategic in peisaj si atac aerodinamic dinspre flancuri.Am o priza puternica, nu ma las purtat de curenti. Sunt atos si incurcat precum o retea de fibre optice din centru. Vibrez pe tonalitati joase, dar indelung si amenintator.

L-am privit din adanc cu semnificatie imediata si intru razbunarea micului cacacios sfielnic din mine, l-am luat la palme. I-am tras perechi-perechi de i se vascularizase abundent soricul. L-am luat de urechi si am mangaiat constiincios cu el trotuarul.Ii dadeam din cand in cand peste carnaciorii cu care vroia sa ma insface, mai-mai sa-mi rupa tricoul. Se lasa greu si decisiv gresit inspre mine, incercand sa ma striveasca / imbratiseze in lipide. Ma unduiam ca o panglica-n briza. Fandam prin intredeschideri. Aveam iuteala unui gand uitat in fasa si precizia unei idei subversive. Saltam in piruete invaluitoare si topaiam in abia sesizabile rupturi de intervale. Valorificam nesemnificativul si eficientizam insesizabilul. Frizam hulpav si emotionat intempestivul.

Intr-un final, totul a fost amintire.

ce se intampla?

Urmeaza o fraza foarte lunga:
In ultimul timp...aceasta expresie atat de limitativa, mi-am folosit intr-o asemenea masura rezervele de optimism - pe care, de altfel, habar n-aveam ca le am si prin care i-am surprins uneori pana la crize pe toti cunoscutii - incat ma intreb daca eu, Capricornul, Saturnianul, sclavul Plumbului si al durerilor de genunchi, indragitorul de negru si de amar, inclinatul spre sau uneori chiar catre morbid, dezolant, dezarmant, eu Tortuosul, Mortificatorul, ei da eu care eram salvat de cuvinte precum indiferenta sau cinism, ma intreb daca eu nu sunt, de fapt, decat (!) un tip solar, plin de humor, cu o privire luminoasa si periculos de calduta proiectata asupra intregii firi dinafara sau dinlauntrul meu.

E drept ca niciodata, pana acum, nu am avut ocazia de a-mi exersa negurile in lipsa unor conditii materiale, emotionale minime.Aveam de toate – poftim, inca o dovada a optimismului meu fantasmatic – si-mi era la indemana sa joc rolul marelui, intangibilului sictirit, exemplarul superior din cucurigul lantului trofic, initiatul, vizitatul, inspiratul.

Ce s-a intamplat?
Am intalnit-o pe Ea. Si o data aceasta intalnire consumata mi-am pierdut tot : avere, echilibru, incredere, tot ma-ntelegeti?!Sper sa nu...
Am pierdut tot dar am devenit un optimist – dovada ca nu mai ramasesem decat cu instinctul de conservare.Toate (in fine..exagerez oarecum..) in jurul meu se prabuseau.Lucrurile mele dragi, fiintele mele iubite, gandurile mele intime, placutele mele nevroze, recomfortantele mele depresii, toate acestea dispareau undeva in neant, defiland triste, melancolice si posomorate pe sub privirea mea inlacrimata, neputincioasa, intrebator-consternata.N-am mai ramas decat cu sufletelu` in puta goala.Asa ca mi-am spus : un nou inceput, nu?
Bineinteles ca nu a fost asa usor.Ia incercati sa faceti, dintr-o data, tot ce nu v-a placut pana acum.Uf! toate chestiile astea cu dragostea de aproape, zambetul copiilor, e o noua zi, o noua sansa....Ce sa spun....ma darama. Am inceput sa caut mereu compania cuiva numai sa nu raman singur cu mine insumi, m-am lasat de baut – n-as fi in stare sa suport consecintele unei mici alunecari spre (nu in) inconstient.

In schimb m-am procopsit cu o outgoing personality de ma baga toata lumea in seama.Le par..simpatic, sincer, empatic.
Bine, am inteles, sunt un om nou, atunci ce ma deranjeaza? Voi trece peste aceasta intrebare.

Ma bate gandul sa ma intorc la nesuferitul care am fost pana odinioara, sa-mi smulg zambetul de pe fata – cel putin acest zambet - si/sau sa ma-supar-imi-iau-depresiile-si-plec.

Promit sa raman sincer, empatic si poate mereu altfel.

functionara

am visat o femeie fosta frumoasa actualmente uscatura acritura într-un inspectorat judetean se facea ca statea la biuroul de pe timpu` lu` nea Nicu si îsi aducea aminte de cum era ea odata pe vremurile în care putea purta tocuri fara s-o doara tot corpul sa faca febra musculara când merge si atunci când o facea - mergea, vezi bine - nu trebuia sa stea cocosata pentru a putea gasi un punct de echilibru la/în puparea coastelor cu soldurile vremurile când mai gasea un rost în a-si mai alege o bluza eleganta când visa la o avansare la o marire de salariu acum are patrushopt si strabate coridoarele de la diferitele etaje ale respectivului inspectorat precum o naluca o naluca Doamne si nici macar nu-si da seama e ca si cum dintr-o insignifianta nebagare de seama nu..vrea sa-si dea seama ca de fapt toata ratarea de care a fost în stare i se citeste mai ales pe fata spune fata ei am fost odata spune gura ei eram întinsa destinsa senzuala poate spun ochii ei eram deschisi de o anumita culoare poate spun obrajii ei eram îmbujorati poate si acum mizeria pe tocuri pe tocuri mizeria purtându-si cu demnitate de functionar al inspectoratului judetean slutenia insignifianta si va jur ca îmi e mila de ea ca nu mi-a facut nimic rau niciodata daca o întrebi de vorba este chiar amabila o surpriza este o femeie buna rabdatoare o femeie neincainata de greutatile vietii neslutita in suflet ci doar in înfatisare un fel de Dorian Grey pe dos o femeie care-si duce junghiurile vârstei nevrozele bolile sexului printr-un paradox în tacere dar fara discretie te uiti o vezi si-ti dai seama cât efort face pentru a nu se baga de seama

si totusi e atât de femeie poate pentru ca e slaba poate pentru ca este atât de evident prematur îmbatrânita poate pentru ca a ramas în ciuda înfatisarii atât de ...mama de toleranta atât de înselator mândra de statutul ei de functionar într-un inspectorat judetean si nu stiu ce o visa ea de fapt în fiecare dupa-amiaza când o ajunge acasa în afara de sâmbetele si duminicile anului cu ochii deschisi o avea timp si la ce-o visa în fiecare noapte în fiecare dimineata când se scoala cu putin timp înainte sa sune ceasul – nu întotdeauna - când cu unul dintre cele mai insuportabile gusturi virtuale damfuri în gura si poate uneori naclaita de una dintre cele mai acre transpiratii intra într-o sala de baie rece plina de liniste si fara a se mai privi în oglinda se spala pe ochi îsi freaca dantura – ah dantura - poate face un dus poate nu dupa care se da cu unul dintre acele parfumuri grele ieftine primite cadou de ziua femeii de la sot sau poate spaga de la vreun învatator profesor si se da cu mult pentru ca are impresia ca nu-i destul de tare si daca ai intra în baie sau ai iesi pe hol dupa ce ea a plecat deja ai simti ca nu mai poti respira si ti s-ar întoarce matele pe dos ma întreb cum o sta cu stomacul simte acel gol în fiecare dimineata sunt curios daca si-o rade parul de la subtioara nu cred mi-o închipui cu bratul ridicat pentru a-si pulveriza cu mai mult sau mai putin deodorant firele matasoase sau imbacsite de par

barbatul ei cum si-o mai gasi placere în ea pare atât de fragila de...seaca el cum o fi ce o fi cine o fi poate o mai iubeste înca si-i face frectie îi stoarce cosurile de pe spate îi mângâie parul de pe pubis poate e pervers si-i place sa-l pieptene cu toate ca nu trebuie sa fii neaparat pervers ca sa faci lucruri chiar mai demne de inchizitie decât acesta poate stau amândoi seara în pat la lumina unei veioze cu palarie galben-rosiatica îmbracati el în pijama cu dungi curata nu conteaza cât de veche ea în camasa de noapte lunga sau poate scurta curata nu conteaza cât de veche abia spalati nemirosind a nimic altceva decât cel mult a sapun duru si ea a înca vreo alifie crema unguent si poate ca linistiti îsi povestesc ce-au mai facut în ziua aceea la serviciu se mira de cât au mai dat pe un detergent o lama de ras sau se uita la televizor comenteaza câte o stire câte un talk-show film artistic sau serial sau poate ca citesc câte o carte îsi aduc aminte de când erau tineri sunt oarecum fericiti totul în jurul lor miroase a rufe curate apartamentul e propietate personala au reusit sa-si cumpere al doilea televizor mai mic si pentru dormitor copiii sunt mari la casele lor - absurd dar plauzibil într-o pura închipuire ca aceasta - au facut socotelile si daca nici unul dintre ei nu va fi disponibilizat le vor ajunge banii sa plateasca în fiecare luna întretinerea lumina telefonul cablul gunoierii din când în când câte o reparatie o asigurare chiar un concediu la mare sunt înca tineri si slava Domnului nu chiar atât de bolnavi mai tii minte mami când stateam în gazda abia mai târziu ne-am permis o chirie noroc ca pe timpul ala puteai face totusi rost de o casa noi am scapat usor si se uita duios unul la celalalt poate ca se ating chiar cine stie iar ea a doua zi la serviciu parca merge cu mai multa încredere pe tocurile la care nu vrea înca sa renunte.

variante

Nu prea stiu cum ar putea fi mai bine..

In somn? Pare a fi o varianta rezonabila dar in acelasi timp total frustranta. Fara sa am idee de ce mi se intampla. Adica..Sa fim seriosi. O data in viata ai ocazia sa dai coltul si fix atunci se intampla sa dormi. O data in viata trece pe la tine garantat fatalul Pisi-mic-si-sangeros iar tu visezi cine stie ce reducere la plasme sau te storci de adrenalina in vreo alergatura cu monstri sterili. Iti dormi singura ocazie in care ai putea sa-i admiri profilul, sa-i prinzi conturul, sa mori cu ea de gat, cum se zice. Oricum te rezolva, intelegi? Oricum nu scapi.

Intr-un accident? Mda..Pare a fi o varianta din ce in ce mai plauzibila. Dar parca totusi destul de penibila.Vasazica ti s-a intamplat.. accidental. Marea trecere. Ca si cum ti s-ar fi pus piedica.Fara sa stii ce te loveste. De cele mai multe ori din decizia altor imbecili ceva mai nerabdatori si stupizi decat tine.Poate inca nu terminasesi ceva de facut. Poate ca nu aveai bani pusi deoparte pentru ardere sau papa-la-viermi.Pentru popi. Sa manance si ei o paine de pe urma mortii tale. E delicioasa chestia asta! Adica si daca ai fost un pacatos ros de patimi care-si va rupe noada de fundul iadului tot trebuie sa le dai partea lor ca sa-ti cante ceva acolo. Sa fim seriosi! Cati dintre voi chiar credeti ca meritati sa frecati menta prin rai? Cu adevarat? Dar asta e o alta discutie. Referitor la accidente..Rahat! Poate tocmai erai in drum spre a te sinucide si-ti da un tembel expirat toate planurile peste cap.In lumea de apoi ti se va spune : “Accidentalule”. Te vor arata cu degetul toti ingerii de sub luna, te vor alerga cu pietre toti demonii de prin cercuri. Vei fi si tu unul dintre nefericitii putoi ai eternului.

Chestia cu moartea eroica nu prea mai poate fi ok decat in filme. Nu ma vad, oricum, ducandu-ma sa crap pentru o asa-zisa cauza nobila a vreunui oligofren carismatic. Sau stiu eu..sa apar democratia. Nu stiu ce sa zic. Oricum, perspectiva de a fi imprastiat de o bomba sau nimerit de vreun glonte care sa nu-mi fie nici macar adresat, imi cam taie din ambat. Genul acesta de expirare ar intra mai mult in categoria cu accidentele. Doar ca aici tu esti idiotul de la inceput pana la sfarsit. Nu mai poti da vina pe altul, nici macar pe conjunctura.

A muri din dragoste. Ei uite aici o varianta periculos de bolnavicioasa. Ca un fel de zombi stors de energie, cu mintea blocata intr-un sfert de afect redundant, obsesiv. Un biet animal simtitor cu ratiunea franjuri. Cu moaca prelunga si plangacioasa. Cu creierasii infectati, virusati de o neincetat pendulatoriu-onanistica blocare sentimentala.
Un fel de ambalare la puncul mort. O incordare intru impotenta. In mod sigur printre cele mai fasaite modalitati de a o sterge in partea cealalta.

M-ar tenta o iesire calma, cu ochii deschisi. Din pacate trebuie sa astepti cam mult dupa ea. Indeajuns cat sa-ti cam piara curiozitatea. Indeajuns cat sa-ti doresti sa adormi si gata.

trenduri

Putem privi trendurile ca pe diverse manifestari culturale, o insiruire de inedite momente imaginative cu ecouri pe toate nivelurile vietii noastre sociale.Ca pe diferite modalitati de comunicare, semnalizare.Un soi de cautare continua a unui nou discurs prin care sa atragem atentia asupra noastra sau asupra unui lucru pe care dorim sa-l scoatem in evidenta.

Multi nu o fac decat din nevoia de a seduce.Devoratori de afectivitate, sublunare creaturi, blestemate sa poarte mereu o povara de gheata in jurul unui creier incins.Fiecare cu stilul sau propiu indus de catre altcineva.De la incercanati scheletici cu probleme de echilibru, la don juani si ciocioline de cariera toti confiscati de un singur ritual ciclic si steril.Pentru toti acestia trendul este moneda lor de schimb pe care o platesc pentru a se tine in actualitate.In moment.Vesnic tineri.Mereu contemporani.Etern reinventati.Ardenti utilizatori de semnificanti.De produse.De stiluri prin care sa se exprime la nivelul celor mai inalte terestre asteptari ale clipei.

Bine..putem alege sa nu-i demonizam si mentinandu-ne la cel mult un nivel temperat de condescendenta sau admiratie (depinde de perspectiva) sa ne bucuram, totusi, de pestrita si supra-dozata lor defilare.Parte din ei sunt fiinte aratoase, vesele in prima tinerete, de o gingasie aparte.Daca stau bine sa ma gandesc probabil ca singura pierdere serioasa pe care o poti avea stand cu / langa o astfel de persoana, in afara de bani, ar fi doar cea de timp.

Cum ramane insa cu cei care provoaca, intretin si mai apoi jertfesc exact acele trenduri pe care le-au nascut.Nu cu purtatorii, consumatorii ci cu cei care-si revendica drepturile de autor.Cei care-ti privesc acele pofte de care nu te credeai in stare, pana cand ajungi sa ti le accepti si sa le vezi in toata splendoarea lor. Esti chiar orbit de stralucirea nebanuitelor forme.
Acei oameni care pana la urma te ajuta sa constientizezi sa pui sub reflector si astfel sa vindeci / convertesti ascunse traume intunecate.Acesti magicieni care transforma sentimentul de vinovatie-n satisfactie; acesti artisti ai eufemismului.Invidiatii nostri publicitari.

Magicieni, artisti.Cu o armata de furnicute in spate.Care te masoara, te eticheteaza si te numara, te inseriaza.Aceasta fiind doar o divizie. S-o numim cat mai general de strategie.Pe urma esti aruncat in mijlocul unora dintre cele mai ciudate fiinte.Nu le-as numi chiar nefericite.Un fel de twisteri prinsi intre doua luni de calitati strict diferite, incercand mereu sa traduca intr-un limbaj inteligibil lucruri extraordinare la care ajung plecand de la realitati meschine.Treziti in mod periodic de prima categorie prin suave calcaie-n coaste sau parintesti scatoalce peste scafarliile fierbinti, fiintele plutesc inecate in vise de cartonase colorate si hai-ku-uri anoste dar geniale prin originalitatea lor mereu asemanatoare. Impreuna cu prima specie trebuie sa atinga un anumit segment de purtatori iar pentru asta trebuie sa gandeasca exact ca ei.Lucru in mod evident periculos, posibil alienant si prin urmare recunoscut si platit ca atare.

Unul dintre cele mai semnificative trenduri scoase din cand in cand de la naftalina imi pare a fi cel al intoarcerii / trimiterii la origine.In cautarea, redescoperirea propiei identitati.A persoanei din spatele individului. De obicei, insa, nu putem vorbi decat de nostalgii pavlovice si de nemurirea portofelului.Mai usor cu introspectiile / vivisectiile de constiinta in acest domeniu.Marea parte a speciei poate sa respire, manance si sa se inmulteasca fara astfel de realitati suparatoare.Eu sunt, de la un timp, un exemplu viu in acest sens.O (ma) iau ca pe o experienta..

De fapt nu este vorba decat de plonjarea intr-un nostalgic si sforaitor refugiu.Important, totusi este faptul ca aduce pe fetele mai putin sau mai mult pudrate / barbierite un zambet in colt de ochi cu sclipire de buza.Este un apel al brandului la memoria virtualului sau client si o recunoastere, in acelasi timp, a trecutului si implicit a identitatii acestuia.A unei identitati care se povesteste, deja.Este de povestit (nu de poveste).Pe vremea mea.Ce vremuri.Eh, alte vremuri.Recunoasterea, tributul unei memorii provoaca afinitate daca nu chiar fidelitate.Ne recunoastem reciproc.Ne sprijinim unul pe celalalt si ne supravietuim. Am crescut impreuna si vom ramane astfel pana ce piata ne va desparti.


Pana la urma cred ca putem vorbi, de fapt, de o industrie a stimularii balei consumatorului.Mereu la panda pentru a tine numarul picaturilor, a le testa consistenta. Cu sfantul bici al trendului pe papila gustativa.Cu burghiul.Prinsa-n menghina explicit inghinala a tentatiilor.Forata, dinamitata, silita sa-si priveasca menirea-n fata, pusa-n fata proprie-i meniri primordiale, papila, de obicei, cedeaza - dintr-un amestec de pofta si autocompatimire; cat poate oare si organu’ sa reziste? – si scapa magica bala.

Manifestatie simptomatica si simpatetica , metafora si eufemism, bala desenezea sibilinice rune crapate in colturile buzelor la atingerea cu realitatea.Pofta.
Cand vorbesc cu iubita mea inghit in sec pentru a nu-i arata cat de mult o iubesc.Pentru a impiedica pofta sa-mi infloreasca in colturile gurii.

Dar pana la urma pana cand poti inghiti in sec?Mai ales daca de cele mai multe ori nu trebuie decat sa intinzi mana pentru a-ti da satisfactie.Bine, de retinut a nu o intinde goala.A se cufunda adanc in interiorul a ceva ce-ti apartine si a plati pretul corect, pe masura asteptarilor.Pentru ca meriti.Pentru ca poti.Tu decizi.

Mai greu este prima data dar avand in vedere faptul ca papila este un organ vesnic flamand, avid, mereu regenerativ eforturile stimularii ei dau rezultate bune pe termen lung provocand, reiterand mereu clasica bala primordiala.

cu oaresce patos..

Dragii mei concetateni. Onorabilii mei concitadini. Respectabilii mei vecini.
Ce s-ar face ei oare daca totul nu ar fi atat de complicat? Atat de ocolitor-permisiv.

De la humanoidul abrutizat care te scuipa din mersul loganului sau a mertanului, pe ritm de manele, pana la eternii decrepiti de pe sticla. Astia cum ar reusi sa-si duca zilele?

Clientul needucat care cere, in nestiinta de cauza, lucruri absurde in defavoarea propriei companii. Pentru ca plateste. Tampiteii din jurul lui care-i ling instinctiv, compulsiv si neconditionat dejectiile.

Aceasta limba vesnic ratacita-n scarna.Aceasta zglobie si insatiabila scatofilie.Aceasta coloana vertebrala etern deselata.Fiinte abrutizate, morboase cu maduva putrida; lipsite de os. Acel os care sa le asigure minima erectabilitate necesara unei civilitati elementare.

Nu au os.

o perceptie

Domnisoara avea intotdeauna ceva de demonstrat. Iar eu eram mereu mai mult decat interesat de micile ei expuneri.Facute, cateodata, cu incetinitorul.Ca efectele unui anumit fel de potiune rarisima furata dintr-un laborator celest, strict limitata cantitativ, limitativ masurabila la doar cateva shoot-uri pe metru cub de perceptie. Uitandu-se direct in ochii mei – unghi din care o puteam observa in intreaga ei splendoare nuda, reala de o luminozitate orbitoare.Toate acele forme perfect delimitate de deconstructia mea sinestezica. In ochii mei era perfecta, prin urmare. In privirea mea coborata asupra ei, in atentia mea indreptata asupra ei.
Cu alte cuvinte, imi era in fiecare zi – in sensul de a exista in cel mai inalt grad de realitate.

Nimicuri pe langa gesturile care aveau sa urmeze si nu puteau sa lipseasca.Din urma.De pe urma. Ca un fel de reflexii.Inevitabile. Senzatii ce aduc aminte de o familiaritate niciodata de regasit printre respiratiile acestei lumi.Dar totusi recognoscibile. Ca un fel de sinapsa catre ceva care nu se vede. Nu poate fi observat dar exista pentru ca-ti da sens.

Micile gesturi. De genul intinde-te catre mine. Ea. Parul ei prins intr-o gravitatie usor senzoriala.

dragul meu prieten

Imi suport cu greu fericirea. Mi-o car ca pe o cruce, mi-o accept, deocamdata, ca pe un destin. Ma simt usor, vesel, naiv si neajutorat.
Mereu tentat sa inchei. Sa pun o data punct. Sa-mi revin.

speciile

Sunt peste tot.Isi plimba carcasele si isi disemineaza putorile pe la colturile strazilor, in intersectii, prin cladiri. Nu scapa o ocazie de a-si freca trupurile de viata ta.Oricat de mica si neinsemnata ai incerca sa ti-o alegi. Oricat de puternic ai fi reusit sa te construiesti. Ele vor fi mereu acolo, asteptandu-te. Amusinand curentii de aer incarcati cu praf ai orasului. Batand in tevile apartamentului de langa tine sau cantandu-si mizeriile in cel de deasupra ta. Derulandu-si larg si zgomotos behaiturile. Topaindu-si poftele. Te vor urmari pana in adancul lucrurilor celor mai intime.Inchise, pana la un anumit nivel si tie. Iti vor sari in vise si-ti vor tranti usile, iti vor calca in copite linistile si te vor arunca in trezia secondata de ritmurile sonore ale vietii lor pestilentiale, umpluta pana la refuz cu scarna.Duhnind a gol.

Speciile, dragul meu copil, vor fi mereu prezente pe drumurile tale. Va trebui sa te obisnuiesti cu prezenta lor. Va trebui sa te lupti cu ele. Va trebui sa te obisnuiesti a te lupta mereu cu ele.Multora dintre ele vei ajunge sa le datorezi lucruri.Bani. Va trebui sa nu obosesti niciodata, dragul meu copil. Pe multe le vei lua cu buna-credinta drept modele.Pe multe le vei iubi, poate. Parte din ele se vor lipi de tine, isi vor lega destine de corpul tau. Blesteme de destinul tau. Vei fi singur si de multe ori vei alege de bunavoie sa li te supui, inchini.Uneori.Nu te intreba niciodata de ce.

Pastreaza-ti intotdeauna ritmul.Respira. Nu uita sa respiri.Oricat de urat mirositoare ar fi specia de langa tine. Invata sa expiri in momentul in care treci pe langa una pe strada. Pentru a-I evita, pe cat posibil, mirosul.Pentru a nu inspira acelasi aer cu ea. Trage repede, din timp, cat mai mult oxigen in piept si porneste sa expiri usor, dozat, inca inainte de a ajunge in dreptul ei. Continua-ti suflul pana dupa ce vei trece cu minim doi metri de ea, in sens opus. Nu e asa mult, sunt doar vreo doi pasi.Nu-i intoarce niciodata si celalalt obraz in cazul in care te loveste. Nu uita ca nu esti Hristos. E important acest lucru. Daca poti, calc-o in picioare, distruge-o intr-o asa masura incat sa nu mai poata face rau si altcuiva, pentru un timp.Daca n-o poti calca atunci in picioare tine-o minte si nu-i ramane dator.Asta doar in cazul in care nu poti s-o uiti, totusi.Sau s-o ierti. Vezi insa ca nu-I usor sa ierti.Cu adevarat. Mai bine tii minte.

Iti voi face o confesiune.Astazi am prins una dintre ele. A trebuit, de fapt, sa se lase prinsa, sa cedeze dupa o perioada in care a vrut sa ma ingenuncheze, sa ma reduca la nimic.Ii topesc viata, incet de cateva ore bune.Si inca nu am de gand sa-I dau drumul. Ii voi arde suflul si-i voi petrece zilele.O voi face cu scarba si incrancenare chiar daca voi risca sa devin una cu trista ei substanta.Chiar daca la sfarsit voi bantui si eu strazile, intersectiile.Voi spulbera visele unor copii inca dragi, asa ca tine.

contingent

Ma rupe contingentu`n freza. Ma prinde prin toate colturile si-mi siluieste ingenuitatile. Incerc mereu o fofilare discreta, o absorbire in indiferent, dar nu-mi iese. Imi ia urma si-mi dibuie contururile fara drept de apel.

Sunt confiscat de perplex, in cautarea unor dumiriri pertinente. Mi se servesc doar realitati subintelese. Partial argumentate. Nu arareori debile, fragile in fibra, confuze in justificare.

Sunt inconjurat de oameni care stiu. Le stiu pe toate. De oameni mari. Treziti brusc in responsabilitati imuabile. Sustrasi dureros din razgaiala unor pubertati intarziate. Maturizati indecis peste noapte sau de la luna la luna de oportunitati neplanificate sau rate la banci. Stupefiati de realismul unui prezervativ spart sau a unei pilule contraceptive uitate. Parasutati in mijlocul unei vieti pe care o vor numi, din acel moment inainte, a lor.

Fara nici un punct de reper in afara unor generatii anterioare intim pervertite de prea-justificata, dar nemeritata noastra istorie. A unor generatii sleite de complex si falsa identitate. Ireversibil frustrate de neputinte si ignoranta. Avand mereu in maneca un compromis sau o scuza. Neasumandu-si nimic, dar pretinzand totul. Parintii nostri. Nu toti, fireste. Ai mei in mod sigur da. Nu judec pe nimeni. Observ doar.Aschiile nu au cum sa sara niciodata atat de departe de trunchi pe cat ne-am dori unii si altii.

Sunt aici insa si nu am de gand sa plec nicaieri. Este dreptul meu sa supravietuiesc acestei provocari. Cu scurtele evadari de rigoare.

my pet

Am fost mereu atasat de aceasta prezenta parazitara.

Sunt dependent de permanenta, suflul ei.S-o privesc din cand in cand in ochi, sa-i simt mereu ghearele pe dinauntru.
Constantele ei devorari.Si puterea mea de regenerare.

Din cand in cand isi smiorcaie nelinistile. Isi imprastie emotiile mucilaginoase prin inlauntrurile mele aseptice.Incearca sa fie discreta.

Din cand in cand viseaza si realitatile mele sunt proiectate direct din cosmarurile ei transpirate. Din sudorile ei reci si acre. In jur mi se spune ca nu am una dintre cele mai bune zile. Nu prea pot contrazice pe nimeni.

Din cand in cand zambeste iar eu nu stiu ce dracu ar trebui sa fac cu mine insumi.Imi vine sa-i tin moaca numai in calcaie. Sa-i sparg zambetul de pe dinti. Ce faci taratura? Incerci sa ma iubesti si mie nu-mi spui nimic?

Din cand in cand naste mici monstruleti dragalasi cu ochii carpiti si boturile umede, pline de placenta. Ii ia rastimpuri interminabile sa-si revina, sa-si reprinda fortele. Rastimpuri in care priveste neputincioasa cum ii trag lacomi de tate, cum ii ling jucausi ochii.Cum i se cuibaresc lipiti de gat, intre mandibula si piept, ascultandu-i atenti jugulara. Pana-si regaseste suflul si se pune pe picioare.Moment in care-si devoreaza pe loc progeniturile. Fructe amare ale iubirii noastre vinovate. Fragile.

nu sunt

Nu sunt ceea ce se intelege indeobste printr-un baiat bun. Un om cumsecade. Cu toate ca a fost una dintre indraznelile mele secrete. Cu toate ca am avut exemplul unui om de-o probitate induiosator-neverosimila. Am renuntat definitiv, undeva in adolescenta aproximativ timpurie, cand a trebuit sa-mi accept unele evidente deja bine conturate.